Frânturi din istoria tricolorului românesc

Importanţa pe care au avut-o drapelele în istoria comunităţilor sociale, rolul lor sporit în perioada pe care o străbatem, a determinat, prin legea nr. 96 din 1998,   instituirea „Zilei drapelului naţional”. 

Steagul constituie, alături de stemă, sigiliu şi imn, un însemn naţional prin care este reprezentată individualitatea şi suveranitatea unui popor. Pentru un stat, steagul este simbolul fiinţei sale istorice şi politice, al situaţiei pe care şi-a dobândit-o în mijlocul celorlalte state şi al prestigiului de care se bucură, fiind simbolul măririi naţionale. Pentru o armată, steagul este simbolul victoriei, simbolul către care se îndreaptă aspiraţiile tuturor acelora care luptă sub faldurile lui.

             În veacul al XIX-lea, veacul realizării unor importante deziderate ale neamului, drapelul tricolor s-a impus evident ca simbol al românilor de pretutindeni .

Disciplina istoriei care are ca obiect de studiu steagurile din diferite epoci şi ţări este vexilologia. Termenul derivă din latinescul vexillum care semnifica steagul unei cohorte în armata romană.

         Conform ştiinţei heraldice semnificaţia celor trei colori este următoarea: roşul este simbolul măririi, bravurii, îndrăznelii şi generozităţii, dar simbolizează, de asemenea, sângele vărsat în lupte, puterea de viaţă; galben (sau aur) este simbolul forţei, bogăţiei, virtuţii, dar reprezintă  şi  holdele  aurii  de  grâu  în  timpul  verii;  albastrul  (sau  azur)  reprezintă  cerul, simbolizând blândețe, frumusețea, loialitatea,noblețea.

         Pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la alba Iulia din 1 decembrie 1918 au înscris, noi pagini emoţionante în istoria tricolorului românesc. Din numeroasele mărturii istorice se constată rapiditatea cu care s-a generalizat acţiunea de confecţionare a diferitelor însemne tricolore pe tot  

cuprinsul Transilvaniei,  semnificativ fiind că în diferite sate, firele ţesute şi brodate în straie populare reuneau aceste culori .                                                           Moment crucial în istoria neamului, evenimentul de la 1 decembrie 1918 marchează astfel şi în domeniul însemnului un episod de maximă intensitate..

              Steagul delegaţiei comunei Lupşa, judeţul Alba, participantă la adunarea de la Alba-Iulia, 1918, are formă dreptunghiulară, culorile fiind dispuse orizontal, cu albastrul în partea superioară, galbenul la mijloc şi roşul în partea inferioară. Fiecare din culorile care compun pânza se termină în vârf cu câte un ciucure în culoarea respectivă. Hampa din lemn vopsit în maron are în vârf un buchet de busuioc; tot de hampă este legată o eşarfă tricoloră îngustă terminată la capete cu câte un ciucure. Delegaţia din comuna Lupşa, judeţul Alba, a participat la Marea Adunarea Naţională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918. Pânza tricoloră a steagului a fost confecţionată din lână de către femeile din Lupşa, într-o zi şi o noapte. După reîntoarcerea delegaţiei în Lupşa, steagul a fost păstrat în casa învăţătorului Clapă Sebastian, unul dintre participanţii la adunare, de unde a trecut la directorul Muzeului de Etnografie din Lupşa, Albu Pamfilie.

                Decretul din 14 iunie 1848 preciza: “steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât şi pe monumentele şi decretele publice se va compune din două cuvinte: “DREPTATE – FRĂŢIE”.

                Steagul din 1848

La 1/13 septembrie 1863, cu prilejul aniversării a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii, s- au distribuit unităţilor militare noi drapele tricolore. Alexandru Ioan Cuza a rostit atunci o impresionantă cuvântare în cadrul căreia a definit steagul ţării: „Steagul e România! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii, unde se vor naşte copii noştri! ... Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României” . 
Aceste steaguri (1863) cuprindeau tricolorul dispus pe orizontală, roşu fiind în partea superioară. În centrul lor era gravată stema unită – acvila cruciată şi capul de bour, compoziţie menită a atesta noul statut politic al ţărilor române. Cele două steme reunite pe acelaşi steag erau înconjurate de o eşarfă ce avea înscrisă deviza „HONOR ET PATRIA”. Pe steag era ţesută şi iniţiala domnitorului .

Tricolorul din 1863

              Pânza dreptunghiulară din mătase dublă tricoloră, având culorile dispuse orizontal, are pe 
centrul pânzei pictată o acvilă, pe pieptul căreia se află stema Principatelor Unite, iar sub aceasta o panglică roşie cu inscripţia " Honor et Patria". În colţurile libere se găseşte monograma "A" a domnitorului Al. I. Cuza. Are hampă din lemn negru, terminată în vârf cu o acvilă cruciată, de metal, aşezată pe un cartel. Drapelul a fost distribuit unităţii la 1 septembrie 1863, pe platoul Cotroceni, şi a rămas în dotare până în anul 1866.

 

                                                                                     Drapelul Principatelor Unite 1863-1866

După urcarea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern, conform prevederilor Constituţiei din 1866, legilor din 1867 şi 1872 în legătură cu alcătuirea stemei de stat, pe flamura drapelului tricolor se plasează o nouă compoziţie heraldică, cuprinzând simbolurile tradiţionale româneşti (acvila cruciată, capul de bour, însemnul Olteniei şi al ţinuturilor mării, doi lei (suporţii scutului) – evocare plastică a unirii înfăptuite de Mihai Viteazul în 1600), precum şi blazonul familiei domnitoare (scut sfertuit cuprinzând argint în cartierele 1 şi 4 şi negru în cartierele 2 şi 3) şi deviza acesteia (NIHIL SINE DEO). Aceasta a fost înfăţişarea steagurilor sub ale căror falduri au luptat ostaşii români în campaniile din 1877-1878.

      

                                            

                                                                                       Drapelul Principatelor Unite 1867-1872  

                                                                                      

                                                                                                               Stema 1867-1872

                                                                                                      Drapelul României 1881

                                                                      

                                                                                                          Stema României 1881

            Drapelul României 1922-1947

După 1948, steagul tricolor a fost modificat prin plasarea în centrul său a unei noi steme ce simboliza o nouă formă statală, respectiv de republică populară şi, după 1965, socialistă .

                  

                      Stema ţării: 1948-1952; 1952-1965; 1965-1989

                       

                                                                                                   Drapelul R.P.R. ianuarie-martie 1948 

                                                                                             

                                                                  

   










                                                                

                              Drapelul R.P.R. martie 1948-1952

    

              Drapelul R.P.R. 1952-1965 

                                                                                                                      

                                                                                   

          Drapelul R.S.R. 1965-1989

                                                                                                      

                          

                                                                                                              Drapelul actual al României

Însemnătatea   deosebită   a   drapelului   în   viaţa   societăţii   româneşti   a   determinat reglementarea arborării sale prin legea nr. 75 din 1994 pe care o redăm mai jos.
Art. 1. Modelul drapelului României şi intensitatea culorilor acestuia sunt cele prevăzute în anexa nr. 1. Drapelul României are formă dreptunghiulară. Lăţimea drapelului este egală cu

2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâşiilor culorilor sunt egale.

Art. 2. Drapelul României se arborează în mod permanent: a) pe edificiile şi în sediile       autorităţilor şi instituţiilor publice; b) la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură; c) la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional; d) ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Art.  3.  Drapelul  României  se  arborează  temporar:  a)  cu  prilejul  zilei  naţionale  a României şi al altor sărbători naţionale, în locurile publice stabilite de autorităţile locale; b) cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, în locurile unde acestea se desfăşoară; c) cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, precum şi de înalte personalităţi politice reprezentând principalele organisme internaţionale interguvernamentale, la aeroporturi, gări, porturi şi pe diferite trasee; d) în cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare; e) cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive,  pe  stadioane  şi  alte  baze  sportive;  f)  în  timpul  campaniilor  electorale,  la  sediul birourilor, comisiilor electorale şi al secţiilor de votare.

Art. 4. Drapelul României poate fi arborat de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, precum şi de persoane juridice, altele decât cele prevăzute la art. 3, la sediile acestora.

Art. 5. Drapelul României se arborează la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, potrivit uzanţelor de protocol. De asemenea, drapelul României se arborează sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale şefilor de misiuni diplomatice şi oficii consulare române, în deplasările oficiale ale acestora.
Art. 6. Drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.
Art. 7. Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi. Arborarea drapelului României la manifestările care se desfăşoară sub egida organizaţiilor  internaţionale  se  face  potrivit  reglementărilor  şi  uzanţelor  internaţionale.  În locurile în care se arborează drapelul României poate fi arborat şi drapelul Consiliului Europei.
Art. 8. În situaţia în care o dată cu drapelul României se arborează şi unul sau mai multe drapele de stat străine, drapelul României se arborează astfel: a) când drapelul României se arborează alături de un singur drapel de stat străin, drapelul României se va aşeza în stânga, privind drapelele din faţă; b) când drapelul României se arborează alături de mai multe drapele de stat străine şi numărul drapelelor este impar, drapelul României se va aşeza în mijloc. Dacă numărul drapelelor este par, drapelul României va fi aşezat în stânga drapelului împreună cu care ocupă centrul, privind drapelele din faţă. Toate drapelele de stat care se arborează vor avea dimensiuni egale şi vor fi amplasate la acelaşi nivel.

http://www.cultura.mai.gov.ro/traditii/drapel.pdf

                                             
   Prof. Liana Manole