vineri, 31 octombrie 2014

Sărbătoarea Recoltei



                                                      ‘’Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat.

                                                        Aici orice gând e mai încet,

                                                        Și inima-ți zvâcnește mai rar,

                                                        Ca și cum nu ți-ar bate în piept

                                                        Ci adânc în pământ,undeva.”
                                                                                        Lucian Blaga
 
               E toamnă iar în satele românești. E toamnă în grădini, în vii, pe ulițe, pe ogoare...E pace si belșug în casele gospodarilor. Ne bucurăm an de an de dărnicia pământului și, cu toate că nu suntem toți agricultori, ne râde inima când vedem bogăția pe care Dumnezeu a presărat-o pe holdele noastre.
               Anotimpul toamna e sărac în evenimente culturale la nivel de școală, nu are nici mari sărbători creștinești…poate pentru ca toamna însăși e o mare sărbătoare prin feeria de culori ce ne încântă simţurile şi prin diversitatea roadelor ce se revarsă asupra noastră ca dintr-un corn al abundenţei..
                În școlile de la sate, am văzut că tot mai mulți dascăli simt nevoia să omagieze acest anotimp. Pe când activitățile celor de la oraș se îndreaptă mai mult spre acea sărbătoare împrumutată de la poporul american, numită Halloween, noi, cei de la țară, facem felinare din dovleci pentru că parinții și bunicii noștri au făcut la rândul lor și pentru că în bătătura fiecărei case, dovlecii stau poșor. Noi încă simțim pulsul pământului și trăim bucuria muncii împlinite.
               De aceea, în data de  24 octombrie 2014,la Căminul Cultural din localitatea noastră a avut loc o manifestare artistică susținută de elevii Școlii Gimnaziale ,,Vasile Pop” Bocsig, intitulată sugestiv ,,Sărbătoarea Recoltei”.
                Ajunsă la a șaptea ediție, Sărbătoarea Recoltei s-a născut din bucurie și respect: bucurie pentru belșugul care ne umple an de an cămările şi hambarele și respect față de munca celor ce trudesc pe ogoare pentru ca noi să avem de toate.
                 Sărbătoarea Recoltei este o datorie morală a copiilor față de gospodarii satului, față de părinții, moșii și strămoșii pentru care dragostea de glie a fost mai presus decât însăși viața. Lor le suntem datori și le mulțumim. Le mulțumim pentru pământul ce ni-l lasă moștenire, pentru tradiții și obiceiuri, pentru frumosul costum popular- carte de vizită unică şi originală a locului  din care ne tragem.
               Dând dovadă de seriozitate și bună pregătire în realizarea momentelor artistice, elevii noștri au adus prinos de recunoștință prin cântece, dansuri, poezii și scenete educative . Au purtat cu mândrie costumul popular şi au adus în faţa publicului dansuri specifice zonei. Costumaţi în fructe, legume, flori, insecte,au întrupat personaje reale sau de poveste  precum: anotimpurile, Bătrânul An, greieraşi, furnicuţe, doamna Tutti Frutti, domnul Goe. Au fost frumoși , au fost veseli și pozitivi!
               Am asistat încă o dată la un spectacol reușit. Îi felicit deopotrivă pe toți cei implicați: elevi, părinți, profesori care au arătat că, deși suntem departe de oraș, nu suntem cu nimic mai prejos decât cei de acolo, dimpotrivă, avem valorile noastre, avem rădăcini adânc înfipte în glia strămoşească și încă păstrăm în noi acea curățenie sufletescă specifică țăranului român. Așa cum spunea marele poet și filozof Lucian Blaga: ,,…Destinul nostru ca neam, ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul țăranului român, creatorul și păstrătorul culturii populare, centru generator, binecuvântat și rodnic.
              Să ne întoarcem cu gândul la copilărie și să ne amintim de  zarva dimineților de toamnă când neamurile și vecinii se adunau la clacă ca să pornească împreună la culesul porumbului sau la sirechi, de gustul pâinii coapte în cuptor, de gustul ultimelor roșii găsite în vie, de bucatele mâncate pe pătură, la holdă și să ridicăm cu mulțumire ochii spre cer…spre cerul toamnei, atât de asemănător sufletului omenesc.


                                                            Profesor inv.primar BELEAN RODICA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu